Într-o sarcină normală, ovulul fertilizat se implantează și se dezvoltă în uter. În majoritatea sarcinilor ectopice, acesta se implantează, însă, în trompele uterine. Acesta este motivul pentru care sarcinile ectopice sunt denumite în mod obișnuit „sarcini tubare”.
De asemenea, ovulul se mai poate implanta în ovar, abdomen sau col uterin (sarcini cervicale sau abdominale). Niciuna dintre aceste zone nu are la fel de mult spațiu sau țesut care să asigure hrănirea, precum uterul, așa încât sarcina să se poată dezvolta. Pe măsură ce fătul crește, în cele din urmă organul care îl găzduiește poate suferi leziuni, acestea pot provoca hemoragii severe și pot pune în pericol viața mamei.
Sarcina ectopică poate fi dificil de diagnosticat, deoarece simptomele sunt adesea cele ale unei sarcini normale (sensibilitatea sânilor, greață, vărsături, oboseală sau urinare frecventă).
Primele semne de avertizare ale unei sarcini ectopice sunt durerea sau sângerarea vaginală. S-ar putea să apară dureri în pelvis, abdomen sau chiar în umăr sau zona gâtului (dacă sângele dintr-o sarcină ectopică „ruptă” se acumulează și irită anumiți nervi). Durerea poate varia de la ușoară și sâcâitoare la severă și ascuțită. Se poate resimți doar pe o parte a pelvisului sau pe ambele.
Cauzele apariției sarcinii ectopice (cunoscută mai ales sub denumirea de sarcină extrauterină) pot fi reprezentate de tromple uterine anormale. Iar anormalitatea să fie consecința unei intervenții chirurgicale la nivel pelvian, a unei infecții, a unei boli inflamatorii care a produs cicatrici în zonă sau a endometriozei. Riscul unei sarcini ectopice este crescut la femeile cu vârste între 35 și 45 de ani, la cele care prezintă dezechilibre hormonale sau au mai avut o sarcină extrauterină. De asemenea, riscul este prezent și în cazul celor care folosesc ca metodă contraceptivă un dispozitiv intrauterin.
O sarcină ectopică va fi diagnosticată prin ecografie transvaginală și o analiză a sângelui (determinarea gonadotropinei corionice umane).Trebuie totuși subliniat faptul că dacă ecografia nu vizualizează sarcina ectopică, existența acesteia nu este exclusă. Un procent situat între 15 și 26% dintre sarcinile extrauterine nu sunt vizibile ecografic!
Opțiuni de tratament
Tratamentul unei sarcini ectopice variază, în funcție de cât de stabilă este pacienta, de dimensiunea și localizarea sarcinii. O sarcină ectopică timpurie poate fi uneori tratată medicamentos, cu injecții care opresc evoluția embrionului.
Dacă sarcina este mai avansată va fi cel mai probabil nevoie de o intervenție chirurgicală pentru înlăturarea ei. În trecut, aceasta era o operație majoră care necesita o incizie mare pe toată zona pelvină. Acest lucru poate fi în continuare necesar, în cazurile de urgență sau în leziunile interne extinse. Dar, de obicei, țesutul ectopic poate fi îndepărtat folosind laparoscopia, o procedură chirurgicală mai puțin invazivă. Chirurgul va face incizii mici în abdomenul inferior și va introduce o cameră video și instrumente minuscule prin aceste incizii. Imaginea de la interior este afișată pe un monitor, ceea ce permite chirurgului să vadă ce se întâmplă în interiorul corpului fără a face incizii mari. Țesutul ectopic este îndepărtat chirurgical, în același mod intervenindu-se și asupra organelor deteriorate, inclusiv dacă este necesară îndepărtarea lor.
Oricare ar fi abordarea, medicul va dori să vă prezentați ulterior la controale periodice pentru a se asigura că nivelul de hCG va reveni la zero, ceea ce poate dura câteva săptămâni.
Multe femei care au avut o sarcină ectopică pot avea sarcini normale în viitor, dar unele se pot confrunta cu dificultăți în a rămâne din nou însărcinate. Această dificultate este mai frecventă la cele care au avut și probleme de fertilitate înainte de sarcina ectopică.
Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.
