Pe ea o chema Marga. Era un cub de zahar. Voia sa traiasca intr-o lume roz si dulce. Privea cerul albastru si se intreba de ce nu e roz ca ea. Ea a invaluit vata de zahar in nuante pudrate de roz, ca sa fie mai delicioasa. Iar cand ploua, pasii ei lasau urme de zahar si spera sa ii vada cineva care sa-i semene si sa o gaseasca. Se simtea singura, dar stia ca intr-o zi cineva ca ea o sa-i spuna sincer: ˝Da-mi putin zahar!˝.
Dar intr-o zi, cand gatea un Crème Brullè, cineva i-a batut in geam. Nu era roz ca ea, era albastru, tot cub. El era Ritar, care i-a gasit urmele de zahar. S-a lasat purtat de mirosul seducator al prajiturii, care l-a ghidat catre casa ei din ciocolata, cu ferestre din bomboane si imprejmuita de un gard din turta dulce. Era convins ca aici va gasi fericirea si nu s-a inselat. A fost dragoste la prima vedere. Si-au dat seama ca se iubesc cand, dupa primul sarut, din cuburi de zahar s-au transformat in inimi. Impreuna au creat dulciuri in albastru si roz care aduc fericire.
Ofera dragoste, ofera fericire cu inimioarele de zahar de la Margaritar!