- O industrie care își dorește să fie relevantă într-o piață din ce în ce mai pretențioasă
- Rolul Primăriilor în obținerea de autorizații
- Care este rolul școlilor de meserii
- Reintroducerea folosirii zilierilor
- Eliminarea taxelor pentru transport / cazare / masă
HORA România a organizat miercuri, 10 aprilie 2019, în intervalul 09:00 – 17:30, Conferința Națională a Industriei Ospitalității – ediția a III-a, la Hotel Sheraton. Reunind lideri autohtoni din piața HoReCa, personalități marcante din plan extern, autorități locale și specialiști din industrii conexe, Conferința Națională a Industriei Ospitalității reprezintă o platformă complexă de dezbatere, generatoare de soluții inovatoare pentru ospitalitate, unul dintre domeniile de interes strategic ale României.
În cadrul Ediției de anul acesta, principalele teme abordate au fost: autorizațiile de funcționare, învățământul dual, legea bacșișului, masa, transportul și cazarea personalului – încadrare fiscală, impozitul forfetar – implementare, finanțarea business-urilor din ospitalitate.
Conferința a fost deschisă de către Dragoș Petrescu, Președinte HORA. În opinia sa, “HORA trebuie să coaguleze industria, să creștem pe termen lung. Ne bazăm pe 4 principii: să fim profitabili ca să existăm – deci la finele fiecărui an să vedem plus valoarea; apoi să punem în valoare tradiția și cultura gastronomică românești, să fim relevanți într-o piață care e din ce în ce mai pretențioasă, să avem capacitatea de a ne adapta condițiilor din ce în ce mai dificile. Dificile, dar bune. Oamenii au astăzi bani, dorința și educația de a experimenta ieșitul la restaurant. Și mă refer la noile canale care se dezvoltă, de genul food hale, street delivery; apoi avem capacitatea de a face interesante și necesare restaurantele noastre, în așa fel încât oamenii să vină la noi și… să respectăm legea. Într-o industrie curată ceea ce facem azi păstrăm și mâine. De aceea, HORA trebuie să fie cel mai important suporter al respectării legii. În ultimii ani, piața s-a dezvoltat. Foarte mulți dintre noi au constatat că cifra de afaceri a crescut, numărul de clienți dispuși să investească bani a crescut. Cei 5% TVA sunt foarte importanți. Ne face din plătitori de TVA debitori de TVA și e un avantaj colosal. Nu a fost ușor de obținut. 83% din capitalul în ospitalitate provine din România. În 2017 față de 2016 există o creștere de 15%. Așadar, avem o industrie în valoare de 3 miliarde vânzare, cu 36.000 de restaurante – 6.000 în București, 300.000 oameni în industrie – și aici includem și serviciile conexe, aflate în relație directă.”
“Dacă văd funcționarii că primarul e ca o vamă de interior, se comportă și ei la fel!”
Prezenți la primul panel de discuții pe teme de adminsitrație (moderat de Răzvan Crișan, Co-owner M60 group), Primarul Municipiului Oradea – Ilie Bolojan, Cristian Popescu – Viceprimar Sector 2, Ioan Deac – City Manager Sector 4 și Daniel Mischie- CEO City Grill au dezbătut rolul Primăriilor în contextul dezvoltării Industriei Ospitalității, cum se poate simplifica procesul de obținere a autorizațiilor și care sunt metodele de eficientizare a acestui sector extreme de important pentru România.
Dezbaterea a plecat de la întrebarea “Cât de importantă este industria de ospitalitate pentru un oraș?”
- Ilie Bolojan
“Primăria vrea să dezvolte orașul, dar nu primăria o face, ci companiile. Și atunci primăria creează condiții ca firmele să dezvolte orașul cu viteză mai mare sau mai mică. În Oradea, încercăm să ne diferențiem și atunci zona centrală și istorică sunt cele care contribuie, iar restaurantele sunt o componentă importantă. Noi nu suntem o primărie populară, pentru că încercăm să influențăm contextual și să fim parteneri cu firmele. Lucrăm la extinderea spațiilor pietonale, la refacerea fațadelor; nu permitem tonete sau chioșcuri în zona centrală. Nu e corect față de restaurante și față de cei care refac fațadele. Am impus orare obligatorii și trebuie să fim exact ca mall-urile. Încercăm ca toate spațiile să fie deschise. De exemplu, dacă nu îl ai deschis 11 luni pe an, ți se majorează impozitul cu 50%. Încercăm un mix de funcțiuni, întrucât doar restaurantele nu pot susține singure, și încurajăm să fie zona de centru ca un mall. Organizăm evenimente. Avem o asociație de promovare a turismului din care fac parte restaurantele și hotelurile. Nu noi administrăm, ci această asociație. Iar noi, cu un buget de 1 milion de euro, încercăm să facem evenimente. Iar cei care fac parte din asociație le aprobă sau nu. Astfel, banii care ar putea fi cu scop electoral sunt cenzurați de profesioniștii în domeniu.
Dacă primarul vrea ca primăria să aibă un oraș la dispoziție va supra-reglemeta. Dacă văd funcționarii că primarul e ca o vamă de interior, se comportă și ei la fel. Dacă primarul înțelege că un oraș are primăria la dispoziție, el luptă ca ea să lucreze instituțional, să fie un partener pentru cetățeni și agenții economici. De aici decurg comportamente. E importantă și suprapunerea de competențe. Când domenii întregi sunt în responsabilitatea mai multor aurtorități, pe fondul fugii de responsabilitate toată lumea se acoperă. Există tendința funcționarilor de a nu risca nimic.
Primarul e foarte important, de la el pleacă o atitudine.
La poliția locală, la noi e simplu. Suprapunerea de competențe e nocivă. Există o regulă. La noi nu fac circulație, nu fac ordine publică, nu controlăm firmele. Boala controlului e tendința primăriei de a controla. Noi cu 1/3 poliție locală lucrăm la fel de prost ca alții cu 100% poliție locală. La 300 politiști locali bugetul e de 3 sau 4 milioane de euro pe an. Faceți niște socoteli.”
- Cristian Popescu
“Am aflat cât de mare era teancul de acte pentru autorizație. Și poliția locală se plângea că nu mai are unde să depoziteze actele. Astfel, în 2018 am eliminat o serie de acte iar acum, în ultima ședință de consiliu, am reușit – cu opoziția pe față a multora dintre cei din primărie – am eliminat o altă mare parte. Ceea ce mai trebuie de la primărie e autorizația ISU pentru un spațiu mai mare de 250 m la parter de bloc și autorizația de la ANSVP. Fiecare instituție trebuie să își rezolve controalele. Am eliminiat avizul Asoc. de propietari, dar am plecat de la premisa că patronii de restaurante, terase, baruri sunt parteneri ai primăriei, care aduc plus valoare, care vor să înfrumusețeze zona. O discuție foarte dură cu dna. Secretar de Primărie a fost că ne-a reproșat că facem lucruri pentru “nenorociții de patroni, nu pentru cetățeni”. Și i-am explicat că investitorii sunt parteneri, oameni care își dedică timpul și banii ca să creeze plus valoare și locuri de muncă.
Fondul din taxă hotelier e blocat la Capitală. Vor să îl folosească ei, dar nici ei nu știu cum.
Noi nu mai cerem autorizații ISU deloc, cerem doar dovada că au notificat ISU – pentru spațiile peste 270 m. Pe lângă ISU, mai cerem și că au aplicat la ANSVB. Așa cum ne spune ISU: noi nu avem dreptul să verificăm în locul lor.”
- Ioan Deac
“Trebuie să înțelegem că nu avem atribuția de a controla actele altor instituții. Trebuie să reușim să avem un soi de disciplină. Pe zona fiscală ne luăm modelul de la Oradea, mai ales în ceea ce privește abordarea cu fațadele. La parcări suntem singurii din țară care avem un procedeu exclusiv online. Nu trebuie să fim priviți ca evaluatori ai documentelor. E de dorit să fie o legislație unitară la nivel de țară. Am dezvoltat zona de Sud, am lărgit drumuri, e aprobat un PUZ, că e o zonă importantă de intrare în oraș dinspre Bulgaria. Eu consider că mijocul online e de folos. În atâtea sute de documente e imposibil să nu uiți de un document.”
- Daniel Mischie
“Primăria administrează un sector sau oraș și nu autorizează. Noi azi cu primăriile, mai puțin în anumite puncte, avem un joc în care, de cele mai multe ori, cădem la pace. Avem nevoie de primării care să ne ușureze treaba. Cred că trebuie să aducem 5 autorizații și bon că am achitat taxa de cod fiscal. De ce trebuie un funcționar de la primărie să semneze că eu am dreptul să funcționez? El trebuie să semneze că am adus cele 5 autorizații. De la 19 avize și autorizatii, consiliile locale au mai votat 7 sau 8. Cosiliul local decide, iar primarul mediază între HoReCa și consiliul local. Nu cred că ar trebui complicate. Ceea ce se întâmplă în anumite primării e atitudinea consiliului local care pune pe umerii funcționarului responsabilitatea, că el e cel care semnează.
“România este o țară a speranței pentru iubitorii de vin”
Invitatul special al celei de-a 3-a Ediții a Conferinței Naționale a Industriei Ospitalității a fost Paul Robert Blom – Lector al Academiei Olandeze de Vin. El a vorbit despre evoluția sectorului HoReCa în Sud-Estul Europei în ultimii 20 de ani. Referitor la România, printre cele prezentate, Paul Robert Blom a punctat: “Aș vrea să legăm regiunile de văi: Valea Prutului, Valea Mureșului, Valea Oltului, Valea Ialomiței. E bine să avem atât de mulți producători de vin?” Lectorul a citat-o pe Jancis Robinson care scria: “România este o țară a speranței pentru iubitorii de vin.” (jancisrobinson.com) Și nu întâmplător, ținând cont de cine este doamna Robinson. Jancis Mary Robinson este critic britanic de vin, jurnalist și scriitor despre vinuri, scrie o rubrică săptămânală pentru Financial Times, are blogul propriu – JancisRobinson.com, și este consiliera în materie de vinuri a cramelor Reginei Elizabeth II.
1 milion de tineri între 16 și 21 de ani nu sunt nici angajați, nici la școală
În cadrul panelului dedicat Resursei Umane (moderat de Călin Ile, Președinte Federația Industriei Hoteliere din România) s-a dezbatut o temă extrem de actuală și foarte importantă nu doar pentru Industrie, dar mai ales pentru forța de muncă și economia țării: învățământul dual. În dezbatere s-au aflat Gabriel Bratu – Președinte al Autorității Naționale pentru Formarea Profesională în Sistem Dual, Anca Hociota – Manager Vocațional Traning AHK Romania, Cristian Macedonschi – Consilier local Brașov (FDGR) și Mariuca Talpeș – CEO Intuitext.
- Gabriel Bratu
“E un proiect strategic de țară, generat exact de faptul că toate domeniile se confruntă cu lipsa forței de lucru. Investiția în forța de muncă e cea mai importantă. Una adecvat calificată. Noi suntem interfața între companii și școală. Partea de practică, cu tutori de practică: de la companii în sistem dual avem 2.300 de ore de practică, la stat 200 de ore. Asta înseamnă că începând cu anul 2, aproape că lucrează în companii. Bursa minimă e de 200 de lei, atât cât oferă și statul român. Sunt companii care alocă 1.500 lei bursă. Cum îi oprim să nu plece? Prin faclitățile oferite încă din practică: transport, cazare, masă, nu doar bursa. Odată finalizate studiile, încheie contractul de practică și îl începe pe cel de muncă. Școala profesională germană înființată încă din 2012, care are 1.000 de elevi, are rata de angajare – la finalizare – de peste 90%. Tot de noi toți depinde a-i fideliza și a rămâne după calificare. Învățământul profesional și tehnic reprezintă o componentă importantă a învățământului din România. Ieri, Autoritatea Națională a încheiat un acord cu Institutul de Cercetare al Academiei Române. De acolo aflu că tineri între 16 și 21 de ani nu sunt nicăieri: nici angajați, nici la școală. Și sunt 1 milion. Avem resursa. Important e să ne promovăm, să îi convingem pe părinți ca la final de clasa a 8-a, cu bursa și garanția unui loc de muncă, e șansă. Avem școli profesionale care, în urma examenului, organizează un examen cu operatorul economic. Noi putem să introducem calificări noi. Orice absolvent de gimnaziu până la vârsta de 26 de ani se poate înscrie într-o formă de învățământ dual profesional. Principalul drum pe care am pornit este să promovăm acest concept. Să îi facem pe elevi să înțeleagă că șansa lor este acest sistem de învățământ dual. Avem școli profesionale în sistem dual unde ultima medie de intrare a fost 7.30. Deci, nu ne adresăm doar copiilor din medii defavorizate, ci tuturor care vor să aibă o meserie. Există o inerție în sistem. E important să reușim să pregătim și profesorii, să îi aducem către partea de industrie. Și nu numai profesorii, ci și tutorii de practică. Știu că se află în derluare proiecte europene de formare profesională de unde putem susține componenta. Un tutore de practică poate fi un maistru foarte bun, pentru că, până la urmă, copilul învață acolo o meserie. La nivelul industriei ospitalității, cel mai important ar fi să reușim să avem o școala profesională cu personalitate juridică ce poate pregăti pentru mai mulți operatori economici.”
- Mariuca Talpeș
“Vreau să înțelegeți că toți copiii care termină clasa a 8-a intră la liceu sau la școli profesionale. 44% merg la licee teoretice, 49% sunt în învățământul dual. Deci, majoritatea lor intră în învățământul dual și tehnic. Acum sunt 300.000 de copii care învață diverse meserii. Pentru turism și alimentație sunt aproape 50.000, al doilea număr după mecanică. Din păcate, acești copii nu sunt ancorați în mod real ăn ceea ce urmează să facă în industrie. Nu fac o calificare reală. Dvs. trebuie să îi ajutați pe acești copii, care trebuie să învețe, poate chiar din școala generală, cum să se îndrăgostească de meseriile care țin de turism și de restaurante. Dacă împărțim acești 49.000 de copii, în zona de restaurant sunt aprox. 30.000, în turism 17.000 și în hoteluri încă 3.200. Estimarea: maxim 20% din școli au legătură reală cu industria, adică practica lor e făcută în companii. Înseamnă că sunt companii care au luat legătura cu profesorii, au dotat școlile, etc. În medie, sunt 10 școli pe județ, deci foarte puține școli! Bucureștiul are 20, Suceava 18, dar, de exemplu, în Giurgiu e doar 1 școală. În harta meserii.ro am pus toate aceste școli. Ne dorim ca anul ăsta să punem bunele practici. Dacă există școli unde copiii învață în mod real să se pregătească, punem un steguleț.”
- Anca Hociota
“Învățământul dual e un parteneriat între școală și companie, având o mare componentă practică. Efortul companiilor este mare, trebuie implicare din partea companiilor, mai ales în partea de promovare. Societatea trebuie convinsă pentru a opta pentru o astfel de formă de învățământ. Anul trecut a început promovarea la nivel național.”
Panelul financiar (moderat de Ioan Biriș – Co-Owner BDG & Loft) a reunit pentru dezbateri asupra problemei zilierilor, reglementarea bacșișului, facilităților fiscale pentru angajarea persoanelor străine nerezidente și a caselor de marcat pe Doru Dudaș – Director General Ministerul de Finanțe, Alexandru Cristea – Tax Partner Tuca Zbârcea & Asociații și Călin Ionescu – COO Sphera Franchise Group SA.
- Doru Dudaș
“Facilitatea folosirii zilierilor în industrie va fi reintrodusă. Cota de TVA de 5%, impozitul forfetar, impozitul minim, impozitul pe dividente într-o cotă de 5% reprezintă un pachet care a venit să asigure un drum cât mai neted pentru dezvoltarea acestei industrii. În aceste condiții, apreciem noi că nemaiexistând o miză fiscală a venit momentul să eliminăm concurența neloială care există în industrie prin faptul că avem și o zonă destul de puțin fiscalizată… Din TVA-ul de rambursat reușim să ne plătim și celelalte obligații către buget prin compensare și asta ne face să punem totul la vedere și să eliminăm concurența. Sigur vă deranjează faptul că vecinul de prăvălie nu fiscalizează nimic sau jumătate. Nu e corect și depunem eforturi în acest sens, chiar prin proiectul caselor de marcat electronice. Procesul e în desfășurare. Avem azi instalate 345.000 case de macat la utilizatori dintr-un total de 750.000 – 800.000 (număr evaluat ca fiind cel total). Măsurile luate până acum sub legea prevenției vor căpăta în perioada imediat următoare altă turnură, pentru că ritmul a scăzut; ca atare, vom lua măsuri mai drastice pentru cei care nu se conformează. Astfel ca până în iulie să fie terminat procesul.”
Tema caselor de marcat a creat o dezbatere, moderatorul Ioan Biriș punctând: “Noi, cei de bunăcredință, ne-am făcut partea, dar ANAF nu și-a făcut-o și cred că această încetinire e și că cei care nu le-au luat și-au dat seama că nu se întâmplă nimic. Noi ne-am făcut cheltuiala noastră de milioane. Vrem să vedem serverul ANAF-ului care ne controlează și la 2 noaptea…”
În replică, reprezentantul Ministerului de Finanțe a punctat: “Nu a fost un timp de implementare. Suntem conștenți de acest lucru și pot să vă spun că prevederea legală există din decembrie 2014 cu privire la schimbarea aparatelor de marcat iar timpul de implementare de la Hotărârea de Guvern legată de specificațiile tehnice ale aparatelor a fost de 1 an. Noi, însă, am realizat că aprecierea nu a fost corectă, de aceea am modificat termenele și am luat decizia și de sancționare. Vis-à-vis de conectarea aparatelor, acesta este scopul: realizarea până la finele acestui an. Important este să îi avem pe toți cu case de marcat și să trecem la conectare.”
Legat de zilieri reprezentantul Ministerului de Finanțe a spus că taxele aferente vor fi 10% plus contribuțiile speciale, adică 25% (reținuți de către angajator și plătiți la stat).
În timpul dezbaterii s-a pus problema impozitării transportului, cazării și masei. Ideea de la care s-a plecat a fost că nu mai e un lux, ci o necesitate în a folosi forța de muncă din afara zonei de rezidență atât din străinătate, cât și din România. Și atunci, în industrie, ele sunt drepturi salariale.
Alexandru Cristea, Tax Partner: “Zona aceasta a reglementării cheltuielilor de transport, cazare, eventual diurnă trebuie să se afle pe agendă. Teoretic, orice compensație în natură separată de salariu e asimilată ca și contribuție de impozitat identică cu veniturile salariale. De la regula generală sunt și excepții, unde legiuitorul a înțeles că nu e bună o astfel de impozitare. Ori în HoReCa lucrurile nu stau așa. Resursele umane trebuie adunate și relocate. O diurnă bănească pentru oamenii aceștia e obligatorie. La nivel comunitar, fiecare țară are propriile reguli. Eu cred că în HORECA e obligatoriu și transportul. Cheltuielile cu deplasarea personalului, cazare sunt deductibile pe ideea unei deplasări de serviciu. La noi, cred că trebuie să vină o abordare pentru acest lucru.”
Călin Ionescu s-a adresat lui Doru Dudaș cu un exemplu aplicat: “Faptul că eu îl iau din Balotești și îl integrez în producție, el va deveni plătitor de contribuții la stat. La 2 noaptea îl trimit acasă, îi plătesc ore suplimentare și apoi plătesc taxiul și statul vrea să dau 72% pentru acel taxi. Statul ar trebui să mă felicite, nu să ia pentru ceva cu care eu îl trimit acasă!”
Doru Dudaș, Director General Ministerul de Finanțe: “Suntem deschiși la discuții pentru a găsi soluții. Din punct de vedere fiscal, trebuie o nouă abordare. E un element nou apărut în economie, dar văd că devine un fenomen constant și trebuie să găsim soluții și le vom găsi. Vă dați seama că nu pot veni cu o soluție pe loc, dar pare rezonabil ca un angajator – care își asumă să facă aceste cheltuieli cu angajații lui – să fie suficient. Că sunt bani dați de angajator în scopul menținerii și dezvoltării afacerii sale iar acești bani conduc la diminuarea profitului propriu. Chiar dacă impozitul specific pe care industria îl dă acum nu e afectat, investitorul e clar afectat. Și atunci, mie, personal mi se pare corect să îl lăsăm în pace cu taxarea pe acestea, mai ales că România are o problemă reală cu forță de muncă.”
În legătură cu Legea bacșișului, Dudaș spune: “Important este să reușim să legiferăm într-o soluție mai bună ca să evităm criticile și inaplicabilitatea în anumite situații.”
Dudaș însă a dorit să tragă un semnal de alarmă: “Voucherele de vacanță sunt foarte importante pentru dezvoltarea industriei ospitalității. Atenție, vă rog! Prin Parlament am văzut o inițiativă legislativă puțin năstrușnică ce venea să spună că pentru cele neutilizate să fie obligat angajatorul să plătească numerar sau cu bonuri de masă. Cred că e mare pericol să deturnăm rolul voucherului de la dezvoltarea industriei!”
Comunitătile sunt cele în care vrei să fii prezent
În ultimul panel, cel de dezvoltare (moderat de Răzvan Gheorghiu –Testa – Tuca Zbârcea și Asociații), industria ospitalității a fost poziționată sub lumina reflectoarelor unor investitori. Sunt afacerile din această nișă dorite de investitori și finanțatori? Eugenia Vasiliu – Axxess Capital, Sergiu Neguț – Co-founder Fintech OS, Partener și Decan Asociat al Maastricht School of Management România, Romulus Andrei – Director Departamentul de Finanțări Banca Transilvania, Tinu Șerbănescu – CEO Trend Hospitality, Dani Isai – CEO Salad Box au încercat să ofere niște răspunsuri.
Eugenia Vasiliu spune că doar dacă return-ul investiției este de 15% sau de două ori mai mare se face investiția. În ceea ce privește perspectiva bancară asupra industriei, reprezentantul BT punctează: “E bine să împărțim industria în 2 zone: restaurant și cafenele care nu au nevoie acută de finanțare. Cu cât urcăm spre zona lanțurilor de restaurante, de hoteluri apar tranzacții de finanțare a proiectelor. Lipsește din zona aceasta de afaceri poate predictibilitatea și sustenabilitatea afacerilor. În zona de tranzacții mari lipsesc tranzacțiile. Există apetitul, dar e în funcție de cerințele fiecărui participant din acest domeniu.” Ca și business angel, Sergiu Neguț spune: “Dacă tot ne obosim să băgăm atât timp din viața noastră în afaceri, hai să facem să fie mare. Comunitățile sunt cele în care vrei să fii prezent.”
