Dacă în jurul vârstei de 50 de ani încetarea funcției ovariene și instalarea menopauzei este un proces firesc, înainte de vârsta de 40 de ani (uneori chiar din adolescență!) insuficiența ovariană este o problemă cu implicații majore, imposibil de neglijat. Mai cu seamă dacă se dorește aducerea pe lume a unui copil. Asupra acestei teme aduce informații medicale de specialitate, sigure, dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.
Medical denumită insuficiență ovariană primară, afecțiunea poate avea multiple cauze dar și efecte asupra organismului. Însă, de departe, cel mai dramatic efect îl constituie infertilitatea, respectiv incapacitatea femeii de a procrea din cauza faptului că ovarele nu mai produc estrogen și nici nu mai eliberează regulat ovule care să fie fecundate. ”Între menopauza precoce și insuficiența ovariană există totuși o mică diferență. În primul caz dispar menstrele și femeia nu mai poate rămâne însărcinată. În insuficiența ovariană, însă, femeia poate avea menstre, însă neregulate, ocazionale. Și tot ocazional – doar ocazional! – poate rămâne însărcinată”, lămurește dr. Andreas Vythoulkas.
Deși în circa 90% dintre cazurile de insuficiență ovariană nu este cunoscută cauza exactă, cercetările susțin că, cel mai probabil, ar fi vorba despre unele disfunctionalități de la nivelul foliculilor. Disfunctionalități care pot avea ca și cauză tulburări genetice (sindrom Turner sau Fragile X), prezența unor boli autoimune (inclusiv tiroidita și boala Addison), tulburări metabolice, infecții virale sau tratamente agresive cum sunt chimioterapia și radioterapia. Mai este incriminat contactul cu toxine (inclusiv fumul de țigară), substanțe chimice și pesticide.
Simptomele insuficienței ovariene includ, în primul rând, menstrele neregulate sau absența lor, la care se pot adăuga cele similare menopauzei naturale: bufeuri, transpirații nocturne abundente, iritabilitate, deficit de concentrare, diminuarea libidoului, uscăciune vaginală și durere în timpul actului sexual. În general, afecțiunea este diagnosticată ca urmare a investigațiilor efectuate pentru stabilirea cauzei infertilității (examen fizic, analize de sânge pentru evidențierea nivelurilor hormonale, analiză cromozomială, ecografie pelvină).
„Tratamentul urmărește restabilirea funcției ovariene, cel mai frecvent folosit fiind cel de substituție hormonală. Acesta va oferi organismului estrogeni și alți hormoni pe care ovarele nu sunt capabile să-i producă. În cazul în care organismul nu răspunde la tratament și nu apare ovulația, femeilor care suferă de insuficiență ovariană și își doresc o sarcină li se recomandă tehnicile de reproducere umană asistată, respectiv fertilizarea in vitro”, mai precizează dr. Vythoulkas.
