Pe masura ce trecem prin viata, simtim nevoia sa nu ne mai cerem scuze pentru nimic: „Nu am de gand sa-mi cer scuze pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce iubesc, pentru ceea ce fac si pentru ceea ce-mi place”.
Pare perfect logic, insa ar trebui sa ne gandim si la actiunile si cuvintele care ii ranesc pe cei din jur. Aproape ca am uitat sa ne cerem scuze. Este greu iar noua nu ne plac lucrurile dificile. Nu ne plac confruntarile si nu ne place sa fim pusi in situatii in care nu ne simtim confortabil.
Cu toate acestea, candva, in copilarie, am invatat cum sa facem asta. Atunci cand ii suparam pe parinti, stiam sa alegem cuvintele potrivite. Cand ne certam cu colegul de banca, gaseam apoi cea mai buna cale de a-i arata ca ne pare rau.
Ca adulti, nu mai avem un tern de joaca. Nu mai avem profesori si parinti la care sa fugim atunci cand suntem suparati.
Acum asteptam in tacere ziua in care vom primi, pe neasteptate, o scuza. Fie ca vine la telefon, fie ca apare pe mail, in mesaj sau pe Facebook. Sau incercam sa ne facem curaj sa spunem cuvintele magice pe care altcineva asteapta sa le auda.
Scuzele pot deschide usi de comunicare impresionante. Nu ti-ai dorit niciodata sa auzi si cealalta parte a povestii? Ar trebui sa fie terapie gratuita pentru toata lumea.
Apare un sentiment de usurare incredibila atunci cand iti ceri scuze. Si asta pentru ca reusesti, in sfarsit, sa spui toate lucrurile pe care le-ai repetat pana atunci in mintea ta. Furia, dezamagirea, durerea si frustrarile incep sa dispara.
Chiar daca pare o lupta grea cu propria persoana, pune mana pe telefon, ia o coala de hartie sau scrie un mail. Trebuie doar sa reusesti sa asterni cuvintele magice: „Imi pare rau”.